Elegie

"Cu mine se întamplă ceva. O viaţă de om" - M. Sorescu

ţinea în minte câte un jurnal pentru fiecare vis al ei
şi erau puţine zilele în care ea nu visa
sau nu inventa câte-un vis
erau în general zilele cele mai ploioase
în care ei beau ceai şi pe căni le rămâneau amprentele desenate în sânge

jurnalul ăsta e inima mea
şi fiecare zi e o eşarfă colorată şi parfumată pe care ea o
abandonează la picioarele mele
rugându-mă să o privesc
şi s-o ascult
urlând aproape ca o pradă

(ea hăituia mereu)

era poetul viselor ei
şi-n fiecare zi îi îmbrăca conturul într-o eşarfă colorată
să nu se piardă
parfumul ei se transforma în pradă
şi parfumul ei era unic

o să adun zilele ăstea într-o carte
o pagină pentru fiecare eşarfă pe care o fluturi spre mine
îmbălsămându-mă
şi unghiile tale timide câteodată şi colorate
să le umple de lucruri intime şi mici blesteme


aproape c-o iubea
şi aproape că era fericit
şi aproape-l credeam
atunci când citeam cartea şi descopeream fiecare vis al ei
şi fiecare prăpastie dintre ei
şi restul lumii
aproape că vedeam cum visele lui nu mai existau
pentru că visele ei...
*
dar nu
poetul de vise avea visele lui
şi câteva femei care îşi fluturau mătasea peste ochii lui
avea pentru fiecare un jurnal
pentru fiecare câte o eşarfă
şi pentru fiecare a împăturit zilele şi le-a închis într-o carte
să nu mai fugă
să nu-l mai închidă în cuştile ălea sufocante
*
ultima aproape că n-a mai avut jurnal
erau prea multe zile
şi prea multe iubiri
şi ochii ei prea blânzi
şi trupul lui prea lacom
în casele ălea gotice pe care le adora
peste jurnalul ei şi-au pus amprenta sânii alteia
mătasea înca mai străluceşte
şi foamea lui
*
acum probabil că e aproape fericit
zilele din primul lui jurnal se scriu singure
viaţa lui pare un cerc imens
care adună laolaltă visele şi le contopeşte
într-o singură viaţă

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

free counters