Elegie

"Cu mine se întamplă ceva. O viaţă de om" - M. Sorescu

după mult timp
după puţin timp

m-am simţit liberă să
detest să
judec să
vomit să

după mult timp
după puţin timp

lumea se învârte în nişte cutii de tablă
soarele-i oja de pe unghiile prostituatelor
şi unghiile lor sistemul solar
universul prostia lumea

după mult timp
după puţin timp

tac şi
cred şi
cad şi

după mult timp
după puţin timp

starea asta ciudată unghiile somnul pe podea
eu fac parte din univers fac parte din univers
şi

după mult timp sau
după puţin timp sau
cine mai stie

Mă gândeam de foarte mult timp să scriu despre asta, dar am tot amânat. Până astăzi când mi-a fost aruncată bomba. Noi avem o ligă numai pe hârtie. Până şi pe gugăl, pe care găseşti toate tâmpeniile, nu dai de liga noastră decât pe site-ul facultaţii, unde se găsesc două postări într-un forum, postări datate 2003 si 2005. Pentru cei care încă nu au aflat, suntem în 2010.

Nu am vrut să mă înscriu în ligă încă de la început, din momentul în care am aflat cine sunt preşedinte(le). Ciudat sau nu, pentru alegerile astea nu s-au făcut alegeri având în vedere faptul că nu au candidat decât două persoane (două persoane care sunt surori gemene), astfel că una dintre ele a devenit preşedinta, cealaltă vicea. Şi astfel, noi ne-am ales cu o ligă. Halal ligă.

După cum spuneam, liga asta nu există. Nu există pe site-ul USR (Uniunea Studenţilor din România), nu există pe UNSR (Uniunea Naţională a Studenţilor din România), nu există nici măcar ca mentalitate. Pentru ca sistemul asta e învăluit într-o laşitate enormă.

Azi, când studenţii se pregătesc pentru protestele de mâine împotriva noii legi a educaţiei, o abrambureală ca mai toate abramburelile, preşedintele ligii noastre îmi răspund că ele nu au fost informate de USR şi că nu au de gând să protesteze ele ca să îşi mai ia şi absenţe. Culmea! Nu au fost informate de USR. Păi da, pare logic, având în vedere că nici măcar nu au contactat USR pentru a se alătura adevăratei organizaţii care cât de cât mai luptă pentru drepturile noastre. Liga Historica nu există pentru USR aşa cum nu există pentru mine, având în vedere faptul că a trebuit să lupt singură pentru a mi se modifica un orar imbecil. Pentru că studentele ligii nu îşi permit să insiste pe lângă profesorul responsabil cu orarul, aşa cum nu îşi permit să protesteze când sunt nedreptăţite. Şi ne mai mirăm că am ajuns în halul ăsta de slugărnicie. De aici porneşte totul.

Într-o situaţie în care propriul decan admite că suntem pămpălăi, nu ăsta e cuvântul dar ideea e aceeaşi, iar colegii mei se roagă de mine să le cer pauze, pentru că ei nu au curaj, soluţia de a reveni la normalitate pare foarte îndepărtată.

Voi încheia aici, deşi voi reveni la acest subiect probabil pe seară. Acum, pe lângă dispreţul pe care îl am faţă de laşitatea şi dezinteresul ăsta, am şi alte treburi.

Trăiască liga historica, cea care luptă împotriva curajului şi a demnităţii mele!

free counters