azi dimineaţă m-am trezit om
am început să-mi mişc întâmplările
în urma paşilor pierduţi prin tine
mă furişam printre semeni
mă regăseam în priviri
speram ca ei toţi
trăiam
muream
fără rost
pân-am atins seara cu vârful piciorului
şi m-am împiedicat în şiretul limbii
m-am trezit om, dimineaţa mi-a stârnit focul din obraji
mi-a dat ocazia să mor, să urăsc, să urăsc, să urăsc
să iubesc carnal
poate de-asta detest trezirile şi dimineţile imperfecte
căci seara m-a monotonizat
toată în umbră
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu