Elegie

câteodată mă opresc din mers
şi mă strâmb în oglinzile oamenilor:
seamănă prea mult cu mine!

mă simt de parcă viaţa mea ar fi
un indigo pe care
prea mulţi şi-au imprimat sufletele

sunt o copie a ramonei
(10%, că tatăl ei trăieşte, ea detestă rusa şi-i studentă la drept)
sunt o copie a cătălinei
(5%, ea nu are izbucniri de fericire, nu face lucrurile fără să le gândească înainte, nu se încumetă la nebunii naive)
sunt o copie a bătrânei de la colţul străzii
(25%, exceptându-i vârsta şi filmul vieţii)
sunt o copie a copilului uitat la colţ de vreo educatoare
(25%, că mi-am pierdut inocenţa şi bucuria descoperirii)
sunt o copie a credincioaselor chipuri
(15%, mi-am pierdut de mult avântul şi smerenia)
sunt în proporţie de 80% o copie

restul de 20 te aşteaptă
să-ţi lasi amprenta şi tu mânjindu-mă cu tine
sunt în permanenţă o copie

mă mişc
vorbesc
citesc
ascult
mănânc
beau
iau 24-ul
mă împiedic în zăpadă
plâng
mă topesc în fiecare fulg

nu-s nici măcar creaţia vreunui artist
îmi ies colţurile scrisului lor peste tot
nu sunt fidelă
sunt părţi din ei toţi
nu răsare din mine nimic nu se înrădăcinează

sunt viaţa lor
trăiesc nevoile lor
îmi sunt un fals mie