mi-am impus să mă trezesc şi azi cu aceeaşi nonşalanţă
şi să bat drumurile să le scutur de paşii străini de mine
până ce mă voi arunca la picioarele pământului cerând îndurare
lângă mine se întâmpla cineva
mă tot asigura că-i viaţa mea scăpată de la nebuni
că-i timpul s-o însoţesc să umblăm împreună
până ce ne vom pierde urmele şi ne vom arunca în larg
ţinându-ne de mână
vom zbura spunea rânjind la mine
m-am oprit
i-am strigat că viaţa mea e la locul ei
tronează de mult peste coşul de gunoi de pe strada vasilescu carpen
să o caute acolo dacă are treabă cu ea
şi-am început să alerg
în urma mea se pierdeau întâmplările
eu..
Susțin:
blogurile lor
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu