Elegie

"Cu mine se întamplă ceva. O viaţă de om" - M. Sorescu

uneori mi-e frică să scriu
cuvintele astea s-ar izbi de urechile lor
și ar putea pricepe mai mult decât aș vrea
sărbătorile astea mă dor
oamenii rup din mine carnea
ca nişte animale însetate de sânge cald
îmi vine să le vomit gândurile
să le calc în picioare
şi să mă spăl pe mâini
să urlu în prostie că nu mai vreau
și că le detest carcasele astea urâte și pline de farduri ieftine
şi parfumurile de hoituri

aș vrea să ies din mine și să vă urăsc pe toți
să știu că în carnea asta nu mai trăiește nimeni
și nimic
vreau să uit că te iubesc și că lumea mea există numai pentru tine
pentru că sărbătorile lângă tine mă dor mai mult decât
prăbușirea noastră
frumusețea asta mă doare
și oamenii care trăiesc doar pentru că așa trebuie

nu mă mângâia ca pe-o pisicuţă ascultătoare şi frumoasă
degetele tale provoacă în mine tunetele
şi sărutul tău nu trece mai departe de piele
în mine nu poţi intra decât pe două drumuri pline de cactuşi
drumurile prin care eu nu mai pot ieşi
şi naşte

aşa că fă-ţi culcuşul în pumnii mei
şi dormi în altă parte
azi o să omor în noi copiii durerii
şi paşii mei te vor înconjura părăsindu-te
sărbătorile astea ne acoperă cu roşu
şi degetele mele se tem să mai cuprindă în ele
ciobul în care se ascunde lumina

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

free counters